Analizarea unui grup de hadisuri

10. Răbdarea (Sabır)

Buhârî şi Müslim relatează următorul hadis: "Răbdarea apare la prima confruntare, provocare."^[20]

Vizitarea mormintelor

Domnul nostru, văzând unele obiceiuri rămase din era ignoranţei, a inter-zis dreptcredincioşilor vizitarea mormintelor. Apoi a ridicat aceste interdicţii şi a zis: "Eu vă interzisesem vizitarea mormintelor. De acum puteţi vizita morminte-le!"^[21] Şi astfel i-a îndemnat să viziteze mormintele. Pentru că, cea mai impre-sionantă povaţă, care va scăpa oamenii de ambiţie, se află în morminte. Însuşi Profetul, care era un monument al generozităţii, se ducea să viziteze morminte şi, cel puţin o dată pe săptămână, vizita mormintele eroilor căzuţi la Uhud.

În timpul unei astfel de vizite văzu o femeie care jelea la mormântul fiului său, rupându-şi hainele de pe ea şi spunând cuvinte nepotrivite pentru acel loc. Domnul nostru, apropiindu-se se femeie, a vrut s-o sfătuiască, dar ea nu-L cu-noştea şi i-a zis: "Pleacă de aici! Tu nu ştii câte am pătimit eu! " El plecă de lângă femeie fără să spună ceva. După ce femeia află cine este, fu cuprinsă de un zbu-cium grozav. Pentru că, fără voia ei comisese o nepoliteţe faţă de Mesagerul lui Allah. Alergând, ajunge în casa Domnului nostru şi, fără să bată la uşă, intră şi cere iertare . Mesagerul lui Allah îi spune: "Răbdarea reprezintă primul şoc al nenorocirii."^[22]

Mesagerul lui Allah, printr-o retorică miraculoasă, exprimă în puţine cuvin-te o chestiune pentru care altora le-ar fi trebuit tomuri întregi.

Tipurile răbdării

Răbdare în faţa nenorocirii, răbdare opusă păcatelor şi răbdare în persis-tenţa asupra rugăciunii…

Numai cu răbdare se pot îndeplini cele cinci namaz-uri pe zi, o lună de post într-un an, dania în proporţia stabilită şi toate celelalte porunci. Acestea dis-ciplinează viaţa omului şi îi nuanţează viitorul. O astfel de viaţă curge pe o linie luminoasă, devine îmbelşugată şi raiul este aproape. De aceea, omul trebuie să strângă din dinţi, să fie răbdător când se roagă; astfel viaţa lui va fi plină de lumină.

Cuvintele "sabır" (răbdare) şi "sabır otu" (iarba răbdării) au aceeaşi rădă-cină. Se spune că iarba răbdării este amară ca otrava şi se foloseşte în industria farmaceutică. Iată că răbdarea este amară precum un medicament făcut din iar-ba răbdării. Această amăreală o simţi doar la început, urmarea fiind totdeauna dulce.

Schimbarea situaţiei

Nu este un lucru uşor să ai răbdare, să strângi din dinţi, să te opui, să ai rezistenţă, să nu te laşi zdruncinat, să nu te iriţi, să nu ţi se paralizeze voinţa, să rezişti în fiecare zi în faţa întâmplărilor amare, otrăvitoare. Toate acestea se în-tâmplă în timpul primului şoc adus de necazuri. Deoarece, fiecare schimbare, tre-cere la o altă stare, aduce schimbări în sufletul omului, din punct de vedere psi-hologic, şi face ca el să uite acele evenimente care l-au zdruncinat.

Să zicem că aţi păţit un necaz. La prima vedere se pare că nu puteţi su-porta acea nenorocire. Dar imediat trebuie să căutaţi o alternativă de a depăşi acel şoc. Acest lucru este posibil prin schimbarea situaţiei, adică, dacă eşti în pi-cioare, să te aşezi sau să te întinzi sau să schimbi natura lucrului pe care-l fă-ceai. De exemplu, să faci abluţiunea pentru namaz sau să faci namaz şi, în cel mai rău caz, să renunţi la subiectul în discuţie…sau să părăseşti locul în care te afli şi să te refugiezi într-o altă atmosferă. Câteodată este suficient un somn scurt pentru a trece de şoc.

Oricare ar fi modalitatea, aceste schimbări făcute în starea, poziţia şi locul omului, cu siguranţă aduc schimbări, învingând şocul situaţiei şi necazul ce pă-rea de nesuportat, îşi pierde din intensitate.

Răbdarea este foarte necesară în privinţa continuării rugăciunilor. Pentru un om care a început de curând să facă namaz, această rugăciune i se pare foarte grea în primul moment. Dar, dacă are puţină răbdare, sufletul lui se va în-tregi cu rugăciunea încât, a nu mai face namaz va deveni în viitor chinul cel mai cumplit. Putem spune acelaşi lucru şi pentru post, danie şi pelerinaj.

Gândiţi-vă că, cei care au îndeplinit obligaţia dificilă a pelerinajului, vor do-ri ca de acum încolo să meargă în pelerinaj în fiecare an. Unele delimitări impuse vor produce mari nemulţumiri. Într-o oarecare măsură, gradul mare de ataşa-ment pentru namaz va atenua şocul unei nenorociri.

Cu aceeaşi răbdare, omul trebuie să se opună tuturor lucrurilor nepermi-se, interzise. Rezistenţa pe care trebuie s-o arătăm atunci când păcatul se iveş-te, frânge relele păcatului; astfel omul poate să treacă peste şocul produs. De aceea Domnul nostru îi spune Măritului Ali: "Prima privire este favorabilă, cele-lalte sunt potrivnice."^[23] Adică, ochiul omului poate să alunece spre lucruri ne-permise. Dar, dacă omul îşi închide ochii imediat şi-şi întoarce capul, atunci nu poate fi considerat păcat. Dimpotrivă, este o binefacere, deoarece nu s-a uitat la lucruri nepermise.

Dar a doua privire sau următoarele se vor împlânta în inima omului ca niş-te săgeţi otrăvite şi vor produce tulburări în imaginaţia lui, iar voinţa îşi pierde tări-a şi slăbeşte. Deoarece, fiecare privire aruncată asupra lucrurilor nepermise, in-dică drumul spre păcat, luând forma unor invitaţii. Cu această ocazie, fiecare pri-vire îndeamnă la o alta…atunci acel om va înălţa pânzele în direcţia păcatului, iar întoarcerea va fi foarte dificilă.

Iată pentru ce, înainte de a ajunge la această situaţie, înainte de a se ivi primul păcat, să întoarcem capul şi să închidem ochii în faţa păcatului; acestea sunt sfaturi de aur, pe care ni le recomandă Mesagerul lui Allah.

Filosoful grec Epictet zice: Caută să te îndepărtezi cu prima ocazie, înain-te ca fanteziile primejdioase să-ţi cuprindă imaginaţia. După aceea nu te mai poţi întoarce de la locurile în care ai ajuns." Aceste cuvinte sunt pline de sensuri. Dacă Epictet ar fi trăit după Mesagerul lui Allah…am fi putut spune că s-a inspirat de la Mesagerul lui Allah…

Dacă omul se comportă mereu în felul acesta în faţa păcatului, cu timpul acesta devine o trăsătură de caracter. Pentru că, prin exerciţiile pe care le face, lumina credinţei din inima lui va fi ca un scut împotriva focului păcatelor din iad. Aşa că, să nu te uiţi la păcate, face parte din atitudinea sănătoasă a omului. În caz contrar, dacă îi dau târcoale gânduri păcătoase, atunci el îşi va duce degetul la fagurele de miere al credinţei din sufletul său şi, datorită atmosferei spirituale, va fugi de aceste gânduri rele. Un om ajuns la acest stadiu, nu va mai păcătui.

Fiecare necaz produce un şoc aparte. Dacă trece de acest şoc, necazul devine iertare, supărarea, gust plăcut, suferinţa, plăcere. Într-un asemenea piept chinul încetează şi cedează locul unei veselii fără de sfârşit. Toate aceste succe-se se leagă de trecerea cu bine peste primul şoc. Un subiect atât de profund este explicat de către Mesagerul lui Allah doar cu ajutorul a câtorva cuvinte: "Răbdare înseamnă când primeşti primul şoc al nenorocirii."