Analizarea unui grup de hadisuri

17. Trei privilegii: Allah, statul şi dreptul la credinţă

Într-un alt hadis, Imam Tirmizi relatează: "Vă sfătiesc să vă fie teamă de Allah…şi chiar dacă un rob negru vine la voi, să-l ascultaţi. Aceia dintre voi care mai aveţi de trăit, veţi vedea multe neînţelegeri. Voi ţineţi calea mea şi a califilor bine ghidaţi (drepţi) şi ţineţi-vă de această cale. Să vă feriţi de cele ce vor apărea după Profetul nostru. Acestea sunt devieri."^[40]

Aici, Mesagerul lui Allah vorbeşte despre trei privilegii. Primul este frica fa-ţă de Allah, este privilegiul lui Allah. Al doilea este să asculţi şi să te supui, care este privilegiul celor care conduc statul. Al treilea este să fii legat de tradiţii (sün-net), care este privilegiul credinţei. Cuvântul takvâ (să te pleci în faţa lui Allah, fiindu-ţi frică de pedeapsa Lui, să te îndepărtezi de faptele care pot fi pedepsite. [n.t] provine de la rădăcina cuvântului vikaye (apărare, ocrotire). La prima vedere, acest cuvânt înseamnă ca, respectând principiile şaria, să te afli sub ocrotirea lui Allah şi astfel, să te aperi de legile şaria.

Chiar dacă omul pe care l-aţi ales şi l-aţi făcut conducătorul vostru este un rob negru cu părul creţ, este obligatoriu să-l ascultaţi. Aceasta este o democraţie superioară. Este o asemenea democraţie, care a apărut acum paisprezece seco-le, la care oamenii n-au putut ajunge şi nu vor ajunge dacă lucrurile vor continua astfel. Dar nu este corect să denumim democraţie un astfel de sistem adus de un profet. Deoarece, nicio democraţie din lume n-a ajuns la înălţimea acestei demo-craţii. Chiar şi în cele mai moderne şi civilizate tări nu s-a instaurat o democraţie în acest sens. Astăzi, în America, negrii sunt consideraţi cetăţeni de categoria a doua. Încă mai există ţări care nu acceptă negrii. Pe când İslamul comunicase cu secole în urmă că, dacă oamenii vor aduce în fruntea lor un asemenea om prin voinţa lor, atunci trebuie să i se supună. În special se atrage atenţia asupra faptului că oricui îi este deschisă calea spre califat. Dacă poporul doreşte, poate să aducă la conducere chiar un negru. Şi după ce ia conducerea, toată lumea este obligată să-i dea ascultare. Nu este important cine a fost ales, ci pe cine a ales "măreaţa cetate".

"În ziua aceasta am desăvârşit religia voastră." (Mâide [Masa], 5 / 3). Cu acest verset a fost desăvârşită religia islamică. Nu se poate adăuga nimic nou re-ligiei, deoarece orice lucru apărut ulterior înseamnă uciderea unei tradiţii. De aceea, se cere să se respecte întocmai tradiţiile, adică poruncile Mesagerului lui Allah şi a califilor bine ghidaţi (drepţi). Trebuie să te ţii de tradiţii cu dinţii. Porunca Lui este o pasăre a destinului. Dacă trebuie vânat ceva, să se vâneze aceasta.

Porunca Mesagerului lui Allah va fi comunicată altora prin intermediul lim-bii. Să se riposteze împotriva celor care denigrează poruncile, nelăsându-se loc vorbelor lor contradictorii.

Dacă am fi avut posibilitatea de a asculta şi de a înţelege direct de la Sul-tanul Comunicării aceste probleme, pe care eu aici am încercat să vi le expun, cine ştie cât de bogată ar fi fost lumea noastră imaginativă! Orice pagină desprin-să din discursul Lui, ne-ar fi şoptit multe sensuri distincte. Şi noi, după cuvântul Lui, am fi spus, confirmându-i sensul: "Grăieşte drept Mesagerul lui Allah." Şi cum să nu spunem, deoarece cuvintele Lui dacă ar mai face un pas, s-ar înălţa spre bolta rezumării Coranului.