Analizarea unui grup de hadisuri

15. Surprize pentru robii credincioşi

Într-un hadis sfânt relatat de Buhari şi Müslim, Cel Drept porunceşte: "Eu am pregătit , în lumea de apoi, pentru robii mei adevăraţi lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi pe care nimeni nu şi le-a închipuit."^[36]

În hadis se face referire la o surpriză. Acolo omul se va întâlni cu lucruri la care nu se aştepta, în momente neaşteptate. Într-adevăr, în Coran se relatează despre unele prezenţe din rai. Numai că, acestea reprezintă doar nume şi denu-miri, care nu pot fi observate decât raţional. Pe când în lumea noastră nu este posibilă înţelegerea adevărului despre aceste existenţe.

În comentariul la versetul "…căci li s-au dat [lor şi altele] asemănătoare cu ele.", İbn Abbas spune că în rai există numai numele existenţelor pe care le ştiţi voi. Atunci când le veţi gusta, puteţi să spuneţi doar "acesta seamănă cu acela", dar în realitate nu are echivalent. Deoarece, bunurile raiului ca şi raiul în sine au fost create potrivit spiritului nemuririi şi veşniciei. Să cauţi acolo pepene roşu, pepene galben, mere, pere din lumea noastră este o naivitate.

Raiul este locul surprizelor. Este precum un târg al lumii de apoi, care vă va fermeca, vă va înceţoşa privirile, vă va ameţi până la uitarea de sine, aducân-du-vă în starea de a nu mai şti de voi. Şi observarea prezenţei Celui Drept este tot una dintre surprizele raiului. Adică, credincioşii când vor pătrunde în rai, vor sesiza prezenţa Stăpânului lor. Altminteri, Cel Drept nu poate fi încadrat în timp şi spaţiu, chiar dacă locul acela ar fi locul raiului şi timpul ar fi timpul raiului. Da, robilor credincioşi li s-a pregătit o surpriză şi anume, observarea prezenţei lui Allah Binefăcătorul.

Cuvântul salih înseamnă acţiunea de a efectua un lucru, de a-l desăvârşi în aşa fel încât, să nu aibă lacune, iar salihât – un lucru complet, fără lacune. Numai în conformitate cu criteriile divinităţii se poate constata dacă un lucru este efectuat complet, fără lacune. Deci, numai potrivit criteriilor lui Allah se poate şti cum se face namaz-ul, cum se ţine postul, în ce mod se poate oferi dania, cum se face jihad-ul, cum se ţine sub control lumea interioară, conştiinţa, cum se în-flăcărează spiritul, cum se întăreşte voinţa, cum se dezvoltă sentimentele şi sen-zaţiile. Toţi aceşt "cum" se apreciază conform criteriilor divine. Luând în conside-raţie acest lucru, omul trebuie să-şi potrivească felul de a fi în conformitate cu avertizările venite de la Allah, să se străduie să vorbească pe placul Celui Drept şi acest lucru constituie primul pas spre lucrurile făcute complet, fără lacune.

Da, aşa cum un cântăreţ din saz îşi acordează instrumentul după modul de execuţie, tot aşa şi voi, dacă vreţi să emiteţi un sunet pe placul divinităţii, tre-buie neapărat să vă armonizaţi şi să vă acordaţi Coranului cel Sfânt, în aşa fel în-cât vocea voastră să fie acceptată tocmai dincolo. De nu, niciodată nu veţi fi acceptaţi. Cel Drept este Auzitorul, este Văzătorul. El vede totul, aude orice glas. Dacă glasul vostru nu este pe măsura Lui, atunci nu vă va asculta, iar voi nu veţi putea face auzită vocea voastră.

Al doilea cuvânt, salihât înseamnă faptele voastre, care trebuie efectuate cu multă străduinţă, căci vor fi urmărite de către Cel Drept. Omul trebuie să facă binefaceri cu multă meticulozitate, pentru că nu se ştie care dintre faptele sale va fi prilej pentru mântuire. De aceea, Mesagerul lui Allah porunceşte: "Să te temi de Allah şi nu considera lipsită de importanţă nicio cunoaştere."^[37]

În hadis-ul pomenit mai sus se spune: "Pentru robii mei credincioşi." Deci, salihat-ul i-a apropiat pe ei de Allah şi a făcut ca ei să fie iubiţi de Cel Drept. Într-un alt hadis se relatează despre cei iubiţi de Allah astfel: "Dacă deja l-am iubit, am devenit urechea lui care aude, ochiul lui care vede, mâna lui care ţine şi piciorul lui care păşeşte."^[38]

Prin salihât robul se apropie de El în aşa măsură încât, se învăluie în au-ra Lui…şi devine un corp neînsufleţit în mâinile celui care-l spală. Tot Cel Drept este cel care-l suceşte în toate părţile. Şi ce dulce constrângere, deoarece Stăpânul este cel care-l îndreaptă spre un sens adevărat! Un astfel de om, fiind o creaţie a bunăvoinţei divine, nu-şi poate întoarce faţa de la Cel Drept. Deoarece, el a ajuns la stadiul căruia se spune "Robii mei" şi astfel face parte dintre cei apropiaţi. De altfel, unul ca el va spune: "Ocroteşte-mă, Allah al meu! Ocroteşte-mă, căci nu pot trăi fără Tine!"

Acel om va face imediat numai fapte bune şi va căuta prilej pentru izbăvi-re. Dar, neştiind care dintre faptele lui reprezintă o cale pentru izbăvireaa lui, nu va scăpa nici un prilej de a face binefaceri. Toate faptele săvârşite în lume se vor duce în lumea de apoi ca un pachet al surprizelor, şi în ziua în care va intra în rai, acest pachet va fi desfăcut în faţa lui, iar el va avea parte de surprize de care urechile lui nu au auzit, ochii lui nu au văzut.

Ţinând seama de faptul că, atunci când dai apă unui câine însetat, te ap-ropii de rai, iar faptul că laşi o pisică să sufere de sete va fi pricina intrării în iad, spunem că, acestea sunt fapte care te vor face să ai parte de surprize în rai.

Dar omul poate să perceapă numai lucrurile pe care le vede cu ochii, le aude cu urechea, lucruri pe care şi le poate închipui. Însă, capacităţile omului fiind limitate, şi aceste senzaţii sunt limitate. Omul poate să perceapă acele lucruri prin intermediul simţurilor, dar existenţele din lumea fără de sfârşit nu le poate examina cu ajutorul simţurilor.

"Nu-i necesară pentru astă minte scurtă înţelegerea sensului,
Deoarece, cântarul nu poate cumpăni o astfel de greutate." Z.P.

Se poate comenta şi astfel: Cel Drept poate să dea recompense pentru binefacerile făcute, uneori în număr de zece, de o sută, alteori de o sută de mii sau un milion. Dar nici un rob nu poate să ştie ce recompensă i se va da. Însă, în lumea de apoi, atunci când surprizele îi vor apărea în faţă cum nici nu-şi închipui-se, va fi uimit că lucrurile pe care nu şi le imagina, devin realitate.

Iată cum Mesagerul lui Allah a reuşit să explice în câteva cuvinte o realita-te atât de adâncă, fără să se gândească la aceste cuvinte, care forţează capaci-tatea noastră de înţelegere. Numai acest lucru este suficient pentru a demonstra faptul că El este stăpân pe o raţiune superioară.