Analizarea unui grup de hadisuri

9. Respingerea zădărniciei face parte dintre frumuseţile İslamului

Deoarece, mai sus am redat pe scurt capitolul din hadis, care se referă la emigrant, să ne mulţumim cu atât şi să ne concentrăm atenţia asupra unei alte declaraţii a Domnului nostru. Stăpânul Lumilor a spus: "Respingerea zădărniciei aparţine frumuseţilor credinţei musulmanului."^[17]

Desigur că nu este posibil să înţelegem profunzimea cuvintelor Domnului nostru şi să ne însuşim amploarea acestei scurte exprimări, numai printr-o ase-menea transpunere.

În hadis se vorbeşte despre pătrunderea drepcredinciosului în taina bine-facerii şi credinţei. Adică, în practică, pe plan exterior, să atingă un nivel sănătos, fără defecte şi cusururi, iar pe plan intern, un dreptcredincios care a ajuns să rep-rezinte taina binefacerii, să respingă zădărnicia.

Seriozitatea din interior se răsfrânge în exterior

În rugăciunile rostite de oameni neserioşi şi insolenţi nu există seriozitate, gravitate. Un astfel de om, stând în poziţia de namaz, se arată în aparenţă om serios, dar dacă în lumea sa interioară, în inima şi conştiinţa sa nu poate să atin-gă seriozitatea, dorindu-şi de a se arăta lumii ca o stea strălucitoare, atunci acel om nu poate atinge decât stadiul de licurici. Iar o astfel de stare nu poate dura mult timp, deoarece caracterul nu poate fi ascuns. Mai devreme sau mai târziu, fără îndoială fiecare om îşi va dezvălui caracterul.

Pe când seriozitatea va deveni o constantă a caracterului. Este posibil să atingi această performanţă prin exerciţii şi autocontrol repetat. Dacă ajungi la un astfel de control şi exerciţiu, atunci intenţia de "a fi" poate să primeze intenţiei de "a se arăta , a părea"…o vrăbiuţă nu poate să ajungă la statura unui păun. Adică, omul este copilul supravegheat de conştiinţă şi raţiune. Oricât ar încerca, nu poa-te scăpa de ele, fugind.

Putem sintetiza aceasta problemă în felul următor: În interior să fie binefa-cere, bună intenţie, iar în exterior, încredere, stabilitate. Exteriorul să se sprijine mereu pe interior. Lumea interioară a omului trebuie să fie serioasă, ca să poată influenţa pe cea exterioară.

Măritul Ömer a spus despre un companion, care era recomandat să ocu-pe un loc în califat: "Omul desemnat este potrivit pentru califat din toate punctele de vedere. Numai că, el glumeşte cam mult. În timp ce califatul este un domeniu care cere seriozitate desăvârşită."^[18]

Califatul, având rolul de a guverna oameni, cere seriozitate şi în cazul a-cesta, califul nu trebuie să arate seriozitate, fiind reprezentantul pe pământ al Celui Drept?

Un om, care nu a putut să atingă seriozitatea în faţa lui Allah precum un rob supus, acela poate să fie serios în alte situaţii?

Conştiinţa umană şi serioazitatea

Litera "Min" (din limba arabă) are destinaţia de a exprima vocalele (harf-i cerri). În acelaşi timp, poate să exprime destinul, calea prin care musulmanul ajunge la taina binefacerii. Şi acest lucru se poate realiza numai prin renunţarea la neobrăzare, superficialitate.

Până nu devine serios, renunţând la neobrăzare, un om nu poate să aibă o conştiinţă a binefacerii.

În hadis-ul despre Gabriel, treapta binefacerii este considerată ultima tre-aptă. Venind în faţa Mesagerului lui Allah, Gabriel în primul rând a întrebat de credinţă, apoi de İslam şi după ce a confirmat răspunsurile date de Mesagerul lui Allah, a întrebat "Ce este binefacerea?" Domnul nostru i-a dat următorul răspuns: "Binefacere înseamnă a fi robul lui Allah, ca şi cum L-ai vedea. Chiar dacă tu nu poţi să-L vezi, El te vede pe tine."^[19]

Poţi atinge această stare numai manifestându-ţi teama în faţa lui Allah, re-nunţând la plăcerile lumeşti, dedicându-te în întregime credinţei. Omul trebuie să-şi facă un ideal din atingerea acestui nivel, apoi să încerce toate căile care duc acolo.

Allah îi este mai apropiat omului decât vasul care transporta sângele la creier. Aşa cum bine spunea un poet, omul, pe când Îl căuta pe El în exterior, El era suf-let în sufletul lui. "Căutându-L în exterior, El era suflet în suflet."

Un alt poet spunea:

"De dincolo o veste pe când aşteptam,
Se ridică vălul şi chipu-mi zărit-am."

Da, omul, cu tot ce are în el, este întors prin puterea Lui …şi toate lucrurile sunt alcătuite prin puterea Lui. Să-L cauţi în exterior este o trudă zadarnică. Deoarece, El este mai aproape de om , decât omul de si-ne, iar extensia acestei taine este binefacerea.

În orice lucru să existe temeinicie, chibzuinţă (İtkan)

Atunci când conştiinţa umană este învăluită de raţiunea binefacerii, toate faptele sale sunt temeinice, chibzuite. De altfel, Cel Drept cere ca lucrurile să fie făcute temeinic, căci iubeşte chibzuinţa. În Coran El spune: "Şi spune: "Lucraţi, însă Allah va vedea lucrul vostru ca şi Trimisul Său şi dreptcredincioşii! Şi veţi fi voi aduşi la Cel care le cunoaşte pe cele nevăzute şi pe cele văzute şi vă va vesti vouă cele pe care le-aţi făcut." (Tevbe [Căinţa], 9/105).

Acest lucru înseamnă că, tot ceea ce se face se află sub controlul lui Allah, al Mesagerului Său şi în atenţia conştiinţei dreptcredinciosului. De aceea, fiecare acţiune să fie supravegheată încât, să nu-l facă de ruşine pe făptuitor. Se cere ca lucrurile înfăptuite să fie durabile. Pentru a junge la un astfel de rezultat, este necesar să atingi acea "binefacere" ce izvorâşte din interior.

Atunci când omul ajunge la gradul acesta de interiorizare, acţiunile, faptele lui vor fi foarte temeinice şi acel om nu va cădea nicodată în indiferenţă şi nepă-sare. Astfel el a ajuns la frumuseţea İslamului, cu alte cuvinte, a trăit potrivit fru-museţii İslamului, construind în persoana sa un tron al desăvârşirii.

Mâlâyani (nesemnificativ, inutil, nefolositor) înseamnă ca omul să nu se îndeletnicească cu lucruri inutile, care nu-i aduc nici un folos nici astăzi şi nici mâine. Lucrurile cu care se ocupă nu vor fi folositoare nici lui, nici familiei sale şi nici naţiunii sale.

Iată, putem spune că, un om a ajuns la frumuseţea İslamului dacă s-a îndepărtat de indiferenţă şi nepăsare. Deci, în acest hadis se indică omului ce ar trebui să facă. El trebuie să fie preocupat tot timpul de lucruri măreţe, care să fie direct sau indirect în filosul lui, a familiei sale şi a societăţii în care trăieşte. În acest sens, aceasta este motivaţia de a fi un om serios .

Ajungând aici, nu pot trece mai departe fără a explica o problemă delicată din hadis-ul de mai sus.

Ce este Mâlâyaniyat?

Un om care se ocupă cu lucruri inutile, nefolositoare, nu-şi va găsi timp pentru lucruri necesare, folositoare (Mâya'nî). Tot timpul va fi preocupat de gân-duri şi idei fara importanţă şi nu va găsi timp pentru lucruri utile. Un astfel de om nu-şi va găsi drumul şi ritmul în viaţă şi nu va înfăptui lucruri folositoare. Fiind preocupat de lucruri inutile, nu va fi receptiv la lucruri utile.

Un om a cărui inimă şi minte sunt pline de lucruri şubrede, cum să fie preocupat de probleme sublime şi măreţe?

Iată că, Mesagerul lui Allah explică toate aceste sensuri printr-o expresie de trei-patru cuvinte. Eu, după ce am dat câteva explicaţii, nu poate fi considerat că am spus ceva mai mult. Am încercat să gravez câteva expresii pe lângă cuvinte-le acelea cu structură de granit. Ceea ce a ajuns la voi reprezintă câteva din ace-le cuvinte şi pe acelea poate nu vi le-am putut comunica în aşa fel încât, să pă-trundă în conştiinţa voastră. Numai că, incapacitatea unuia ca mine şi a altora ca mine demonstrează forţa expunerii şi comunicării Mesagerului lui Allah. Pentru că noi suntem incapabili de a înţelege un cuvânt rostit de Domnul nostru. Re când El spunea aceste cuvinte fără prea mult efort. Cuvintele Lui, încărcate de sensuri, ce forţează lumea judecăţii noastre, pentru El făceau parte din vorbirea cotidiană. În afară de raţiune, cu ce poate fi explicată această facilitate? Cât de şters este cuvântul geniu folosit la relatarea unei asemenea personalităţi!