Analizarea unui grup de hadisuri

3. Urmările adevărului şi minciunii

Buharî relatează din Müslim, Ebu Davud şi Abdullah b. Mesud (r.a): "Vouă vi se potriveşte adevărul. Adevărul îl duce pe om către bine, iar bi-nele îl trage spre rai. Odată ce omul se îndreaptă către adevăr şi merge pe această cale, va spune mereu adevărul, va căuta adevărul. În felul acesta el va fi trecut drept "Omul adevărului" în sferele divine.

Feriţi-vă de minciună. Minciuna îl duce pe om la păcate şi de acolo, în iad. Odată ce un om se lasă furat de minciună, mereu va minţi şi ca rezultat, va fi în-scris drept mincinos în sferele divine…"^[4]

Adevărul este motto-ul profeţilor, iar minciuna este o caracteristică a ne-credincioşilor şi ipocriţilor. Adevărul este de o importanţă fundamentală pentru ziua de astăzi şi pentru ziua de mâine. Minciuna este o pată neagră întinsă pe chipul timpului. Nu poţi să indici nici un individ care să trăiască fericit şi să atingă fericirea veşnică într-un climat de minciună. Dar pe calea luminoasă a adevărului care se întinde în direcţia fericirii veşnice, nu întâlneşti nici un om nefericit, care să piardă pe lume sau în lumea de apoi.

Minciuna este de bază pentru blasfemie, este indiciul evident al discordiei, este situaţia în care te afli, susţinând opusul a ceea ce ştie Allah. Minciuna, mai ales în zilele noastre, este o boală înfricoşătoare, care a distrus morala, a adus haos în lume încât, nu a devenit fericit şi nici nu va deveni un popor, care, des-chizându-i uşile vieţii, i-a recunoscut dreptul la "liberă trecere" în cămine, în târ-guri, în parlamente.

În opoziţie cu acest lucru, adevărul este temelia de bază a Islamului, ca-racteristica cea mai evidentă a credinţei, piatra de temeie a moralei musulmane, cea mai deosebită calitate a profeţilor şi sfinţilor, axa principală a progresului material şi spiritual.

Adevărul este al îngerilor, minciuna, al diavolilor; primul este al robilor stimaţi ai Celui Drept, al doilea este al spritelor josnice; primul este El, mândria omenirii – pacea deplină asupra lui! - , al doilea este un atribut al falsului proroc.

Dintre cuvintele cu sensuri opuse, menţionate în text, cuvântul, adevărul, este cel care cuprinde toate faptele bune, fiind deschis tuturor dreptcredincioşi-lor încât, se poate aduna sub titlul său gândul cinstit, cuvântul adevărat, intenţia adevărată, comportamentul adevărat şi traiul adevărat.

Al doilea cuvânt, minciuna, dimpotrivă, este opusul primului cuvânt, fiind ca un sâmbure al iadului, care cuprinde toate faptele rele şi este închis dreptcre-dincioşilor, iar din punct de vedere al caracteristicilor, adună sub titulatura sa idei deviate, cuvinte absurde, comportamente deviate.

În textul hadis-ului sunt confruntate cele două cuvinte, adevărul şi minciu-na. Dacă primul l-am traduce ca starea unui om drept, în a cărui fire dreptatea este de doi la zece, pentru al doilea este potrivit să spunem că este un mincinos profesionist, a cărui natură s-a întregit prin minciună.

În fiecare din cele două cuvinte există o exagerare. Cel care s-a dedicat dreptăţii şi gândeşte drept, vorbeşte drept, acţionează drept şi trăieşte drept, da-că nu astăzi, mâine cu siguranţă va deveni simbolul dreptăţii pe pământ şi în ce-ruri şi al apropierii de Cel Drept.

În schimb, cel care s-a dedicat minciunii, gândeşte prin minciună, spune minciuni, trăieşte în minciună, devine până la urmă simbolul minciunii.

Ultimele staţionări ale acestor drumuri cât se poate de lungi sau scurte, suficient de luminoase sau ceţoase, cât se poate de sigure sau periculoase, sunt raiul şi iadul.

Un avantaj diferit la fiecare staţionare, un prim impuls diferit, duce unul din aceste drumuri spre rai, iar călătorul ajunge în rai, iar pe calea cealaltă, după multe dezavantaje, handicapuri, se ajunge la o distrugere veşnică.

Acest hadis l-am menţionat şi în capitolul în care am relatat despre adevă-rul, dreptatea Domnului nostru. Dar, subiectul asupra căruia vrem aici să insis-tăm este succesul Domnului nostru în redarea, în cuvinte atât de concise şi totuşi pline de conţinut, a consecinţelor adevărurilor referitoare la lume şi lumea de apoi, a prejudiciilor aduse de minciună vieţii individuale şi sociale.

Desigur că, omul care analizează numai acest hadis, va şti şi va înţelege cu siguranţă că, redarea unor probleme atât de vaste, atât de cuprinzătoare, este o onoare specială pentru Mesagerul lui Allah. Nu este posibil ca alţii să redea astfel aceste subiecte.