Cei doi trandafiri de pe colinele de smarald: toleranţa şi dialogul
Dialogul îi reuneşte pe oameni în jurul anumitor subiecte şi crează o legătură între ei. În acest sens, putem numi dialog o activitate care are în centrul său fiinţele umane. Făra îndoială, fiecare este răsplătit pe măsura sincerităţii şi intenţiei sale. Dacă oamenii îşi fundamentează acţiunile pe sinceritate şi bune intenţii, vor învinge, chiar dacă alţii îi consideră învinşi. Profetul lui Dumnezeu a spus: „Faptele se judecă după intenţii.”1 Ne-a arătat astfel că intenţia drept-credinciosului este mai importantă decât actul în sine. Dacă fapta este pornită cu bune intenţii, ea va izbândi. De aceea, în orice facem, trebuie să fim sinceri în intenţie şi să căutăm încuviinţarea lui Dumnezeu. Iată de ce nimeni nu trebuie să judece greşit sau să ponegrească legăturile care se crează între diverse grupuri în numele dragostei, al dialogului şi al toleranţei.
Societatea nu mai poate suporta alte încercări după ce a suferit atâtea răni şi s-a cutremurat de atâtea ori. Dacă forţele antidemocratice devin o povară de neînlăturat a acestei naţiuni, dacă logica şi judecata sunt înlocuite cu violenţa şi cu mijloacele de care aceste forţe dispun, s-ar putea ca această nobilă naţiune să nu se mai ridice niciodată. O calamitate de asemenea proporţii ar putea împinge ţara aceasta, acest colţ de rai, cu 15 sau chiar 20 de ani înapoi. Am putea pierde anumite lucruri şi am putea simţi apoi cât de mult ne lipsesc, chiar dacă azi le criticăm. În acest sens, dacă ne începem eforturile de dialog cu credinţa că „împăcarea este mai bună…” (Al-Nisa 4:128), atunci trebuie să demonstrăm că iubim pacea atât la noi acasă cât şi în lume. Într-adevăr, pacea este de cea mai mare importanţă în islam. Confruntarea şi războiul sunt evenimente secundare, legate de motive şi împrejurări specifice. Astfel, dacă nu putem crea pe aceste meleaguri o atmosferă de pace, în care toţi să trăim în linişte şi în siguranţă, atunci nu putem fi de niciun folos societăţii şi nici omenirii.
- Bukhari, Bad’ul-Vahy 1, Itk 6; Muslim, Imarat, 155; Abu Dawud, Talak, 11.
- Creat la .