De ce nu mai sunt pedepsite națiunile?
Atât Biblia cât și Coranul relatează cum Dumnezeu a distrus oamenii Profetului Lot și Noe. Oamenii lui Noe au refuzat să abandoneze idolatria și căile greșite pentru a îmbrățișa islamul, chiar dacă au fost îndemnați timp de secole să o facă; așa i-a distrus Dumnezeu trimițându-le Potopul. Oamenii lui Lot au ignorat avertismentele acestuia de a abandona căile perverse pe care aceștia mergeau, și astfel i-a distrus Dumnezeu cu foc și pucioasă.
Pentru a răspunde acestei întrebări trebuie să ne referim la fapte petrecute în trecut. Începând cu Adam, primul om, Dumnezeu a trimis Profeți pentru a le arăta oamenilor calea spre fericirea eternă. Toți Mesagerii au fost trași la răspundere, dar doar pentru oamenii lor. Dar, Profetul Muhammad (s.a.a.w.s), ultimul Profet, a fost trimis pentru toată creația și toată umanitatea. Oamenii lui, cunoscuți sub numele de musulmani, în ciuda locului unde trăiau sau a modului în care au devenit musulmani, reprezintă comunitatea lui.
În ziua de azi, mulți musulmani și non-musulmani fac păcate ce nu erau cunoscute în acele timpuri. Dar datorită faptului că Profetul a fost trimis umanității, suntem apărați de anihilarea și de pedeapsa suferite de oamenii cei dintâi: „Dar Dumnezeu nu îi va pedepsi atâta timp cât tu ești printre ei. Și nici atunci când aceștia vor cere iertare.” (8:33)
Dintr-un alt verset coranic putem observa generalitatea misiunii lui, precum și măreția lui. Iisus este prezentat ca implorându-L pe Dumnezeu pentru oameni: „Dacă îi osândești, ei sunt robii Tăi. Dacă îi ierți, Tu ești Cel Puternic.” (5:118) Pe cealaltă parte, Atotputernicul i-a spus Profetului Muhammad: „Nu voi trimite vreo pedeapsă atâta timp cât tu te afli printre ei și cât timp ei cer iertarea Mea.”
Deci, comunitatea Profetului are două scuturi importante împotriva Mâniei Divine: prezența fizică (în timpul vieții lui) și spirituală (după moartea sa) și existența credincioșior sinceri care caută Iertarea Lui și le este permis să facă asta de către cei la putere1.
Multe hadithuri amintesc pledarea continuă a Profetului în favoarea comunității lui2. O astfel de rugăminte a fost făcută la 'Arafat și Muzdalifa în timpul Pelerinajului de rămas bun. Atunci Profetul (s.a.a.w.s) L-a rugat pe Dumnezeu, printre alte lucruri să nu pedepsească comunitatea lui. Unele dintre rugăciunile lui au fost acceptate și unele nu. Companionii lui au relatat cuvintele lui astfel:
„L-am rugat pe Dumnezeu să nu trimită o pedeapsă comunității mele. El mi-a acceptat rugămintea și mi-a răspuns: «Nu îi voi pedepsi, dar ei se vor distruge. Dacă devin păcătoși, îi voi lăsa să se certe și să se lupte unii cu ceilalți.» Apoi L-am rugat iarăși pe Dumnezeu să nu trimită astfel de pedepse comunității mele, dar nu a fost de acord cu asta.”
În concluzie, oamenii nu vor fi distruși atâta timp cât în multitudinea de păcătoși există credincioși sinceri ce Îl venerează pe Dumnezeu, Numele Lui, Cuvântul Lui și caută iertarea Sa, luptând pentru a se îndrepta, atât pe ei înșiși cât și pe ceilalți.
- Ibn Hanbal, Musnad, 2:159.
- Muslim, Hajj, 147; Al-Bidaya wa al-Nihaya, 5:159.
- Creat la .