Din perspectiva cărţii şi tradiţiei

1. Acţiune şi practică

În declaraţiile în care cere atenţie şi reflectie, Mesagerul lui Allah spune, în numele practicii şi acţiunii: "Allah iubeşte robul drept-credincios care cunoaşte o meserie."^[1]

Da, aşa este. Deoarece nu este posibil de spus altfel. Căci Allah porunceşte în Coran: "Şi spune: Lucraţi, însă Allah va vedea lucrul vostru ca şi Trimisul Său şi drept-credincioşii!" (Tevbe [Căinţa], 9/105).

Cu alte cuvinte: ceea ce lucraţi va fi apreciat după anumite criterii. La locul reînvierii va fi expus tot ceea ce s-a făcut şi toată lumea va veni şi va controla dacă se poate spune că este o înfăptuire sau nu. Luând în consideraţie acest lucru, oamenii ar trebui să treacă la practică.

Într-un hadis se porunceşte: "Atunci când lucraţi, Allah doreşte să faceţi ceva solid, adică durabil, fără dificultate şi fără cusur."^[2]

Versetul despre care a fost vorbaface parte dintre miracolele asupra cărora trebuie insistat în numele principiilor care îndeamnă spre ştiinţă şi, după părerea mea, este o evidenţă ce ar trebui consemnată în orice carte. Despre existenţa acestei certitudini, Mesagerul lui Allah spune: "Allah iubeşte drept-credinciosul care are o meserie."

Mulţi dintre noi înrămăm şi punem pe perete următoarele cuvinte: "Cel care câştigă muncind, este iubit de Allah." Da, Allah îi iubeşte pe cei care potrivit firii lor muncesc într-un cadru legal, trudesc, se ostenesc şi câştigă. Dacă vreţi, putem aborda problema sub umbra "Versetului Timpului" (Sura Asr).

Astfel a versificat Akif conţinutul acestui verset:

"Iată, când companion ales să fie voia,
Oare de ce din Versetul Timpului citea?
Fiindcă taina dezrobirii ascunsă acolo-i.
Întâi vine adevărata credinţă, priceperea apoi,
După care dreptatea, statornicia, omenia iată!
De se unesc cele patru, nu vei fi în pagubă!"

Credinţa, practica utilă, devotamentul faţă de dreptate, recomandarea dreptăţii, răbdarea, devotamentul faţă de răbdare, recomandarea răbdării, toate acestea reprezintă câte o activitate şi acţiune…şi cine le practică este un om iubit de către Allah. Să trăieşti în lumea Măritului Muhammed (sas) şi să trudeşti sub semnificaţia activităţii şi acţiunilor sale, este cel mai merituos lucru, care te duce cel mai repede spre iubirea lui Allah.

El nu a spus: "Închideţi-vă în biserici precum călugării, nu vă căsătoriţi, nu mâncaţi şi nu beţi, lăsaţi lumea pământească, atunci veţi ajunge la Allah." A luat voluptatea din om şi a orientat-o spre acceptare, spre legitimitate şi a poruncit: "Căsătoriţi-vă cu femei, ce pot da naştere şi pe care le puteţi iubi!"^[3]

Într-un alt hadis a atras atenţia: "Căsătoriţi-vă, înmulţiţi-vă, în ziua sfârşitului lumii eu mă voi mândri cu mulţimea voastră faţă de alţi drept-credincioşi."^[4] Cu alte cuvinte, cu cât veţi fi voi în numar mai mare, cu atât voi fi eu mai mulţumit. Atunci când voi privi în urmă, vederea celor care se pleacă, se prosternează, a celor care spun "Allah este Mare!" mă va bucura nespus. Datorită faptului că nu a denaturat, nu a deviat şi nu a reţinut simţământul căsătoriei în oameni şi semnificaţia legăturii cu soţia, nu a dat motive apariţiei depresiilor. A canalizat acest simţământ spre eficacitate şi legitimitate şi a indicat căile ajungerii drept-credincioşilor la acceptul şi muţumirea lui Allah. Educaţia Lui a avut ca obiectiv îndreptarea firii, naturii omeneşti şi găsirea obiectivelor potrivite scopului naşterii omului.

2. Comerţul, agricultura şi lupta sfântă

Şi în privinţa echilibrării lucrurilor, Mesagerul lui Allah nu are egal. Într-un sfânt hadis zice: "Atunci când voi vă ocupaţi numai de negoţul "îne", vă mulţumiţi numai cu agricultura, vă îngrijiţi de vitele voastre(adică vă ocupaţi numai cu creşterea vitelor) şi respingeţi războiul sfânt, Allah va coborî asupra voastră o asemenea înjosire încât, nu veţi scăpa de ea dacă nu vă veţi întoarce spre credinţa voastră."^[5]

Negoţul "îne" înseamnă: cumpărarea unui lucru pe credit de către o persoană de la altă persoană, apoi vinderea acelui lucru la un preţ foarte ieftin aceleiaşi persoane. Că acest lucru este o dobândă voalată sau o altă speculaţie, şeriat-ul îl consideră un inconvenient. Cred că, ceea ce ne relatează acest hadis, chestiunile pe care ni le indică, le-am putut înţelege numai după revoluţia industrială şi le-am putut înţelege corect…dar am uitat lupta sfântă; zicând industrie, am neglijat agricultura şi creşterea vitelor şi ne-am pomenit pe un istm al altui dezechilibru. Pe când, Mesagerul lui Allah vestea acum patrusprezece secole ceea ce era de făcut. Şi El era extraordinar de echilibrat şi în această chestiune, ca de altfel în toate.

Desigur că exista agricultura şi creşterea vitelor. Existau şi hadis-uri sfinte care îndemnau la asemenea munci. Dar, canalizarea tuturor eforturilor numai asupra acestora, iată ceea ce nu era corect.

Această expunere care cuprinde, de la omul care doreşte să rămână singur în bogata lume a simţurilor sale, fără să se amestece în viaţa oraşului, retrăgându-se în munţi, până la agricultorul şi crescătorul de animale, privaţi de puterea de a întreprinde un demers, ne dă o importantă lecţie de economie.

Pentru a vă ocupa locul în echilibrul statelor, atunci când nu veţi stăpâni cât trebuie puterea de renunţare, când veţi respinge lupta sfântă sau respingând lupta, v-aţi pierdut locul în echilibrul statelor, Allah vă va aminti că veţi fi sâcâiţi de o umilinţă de care nu veţi putea scăpa, că veţi fi oprimaţi de biruitori, de asupritori, dominatori încât, această stare va dăinui până în momentul în care, revenind la credinţă, veţi readuce la viaţă İslamul.

Exemplul pe care l-am dat este ca o picătură într-un ocean, iar Mesagerul lui Allah a rostit multe cuvinte referitor la această problemă. Numai că noi ne vom mulţumi cu acest exemplu.

Mesagerul lui Allah, aşa cum nu a delimitat talentul şi capacitatea, separându-le, tot astfel nu a neglijat nici puterea şi forţa trupului. Dimpotrivă a zis: "Un drept-credincios puternic (un drept-credincios care este stăpân pe sănătatea trupului) este mai folositor şi binevenit lângă Allah."^[6]

Cei care doresc să fie bineveniţi lângă Allah, trebuie să fie stăpâni pe sănătatea inimii şi a trupului, pe sănătatea materială şi spirituală. După cum se vede, Mesagerul lui Allah nu spune: "Trebuie să slăbiţi, să postiţi, să vă micşoraţi puterea trupului pentru a putea fi alături de Allah." Poate că subliniază faptul că realitatea este normală faţă de ascetismul impus călugărilor şi preoţilor şi caută un curs problemelor în cadrul naturii, îndrumându-ne în acea direcţie.

Tweet

Whatsapp