Profetul nostru şi bătăliile sale: Micul Bedir
Despărţindu-se de Uhud, Ebu Süfyan a zis: După un an să ne întâlnim la Bedir, iar Mesagerul lui Allah i-a primit propunerea.[1]
Anul următor s-a aflat la Bedir cu oştirea. Dar nu se auzea nimic din partea idolatrilor. Profetul nostru a aşteptat câteva zile, apoi s-a întors la Medina, iar istoria İslamului consemnează acest lucru drept "Bedr-i Suğra" ( Micul Bedir). Astfel s-a obţinut o mică victorie asemănătoare cu cea realizată la Bedir mai înainte şi în inimile idolatrilor s-a instalat teama.
Nuaym b. Mesud, venind la Mesagerul lui Allah şi aducându-i la cunoştinţă faptul că koreişiţii au adunat o mare oştire şi se îndreaptă spre Bedir, voia să-i înspăimânte pe musulmani. Dar această ştire nu făcuse decât să întărească credinţa drept-credincioşilor. Coranul, amintind de acest eveniment, zice: căci ei sunt cei cărora, atunci când oamenii le spun: "Oamenii şi-au unit puterile împotriva voastră. Temeţi-vă de ei!", credinţa le creşte şi mai mult şi spun: "Allah ne este de ajuns!" Ce oblăduitor minunat! (Âl-i İmran [Neamul lui İmran], 3/173).
Se întorseseră cu credinţă şi încredere de la acest al doilea Bedir şi în deşert din nou se simţea adierea siguranţei. În toate clanurile începuse să se simtă din ce în ce mai mult atmosfera de sigurană emisă de Mesagerul lui Allah.
- Creat la .