Profetul nostru şi bătăliile sale: Factorul noapte în expediţii

Mesagerul lui Allah ieşea în expediţii numai noaptea, deoarece noaptea avea o taină aparte. De altfel, Coranul nu-L povăţuieşte să pornească noaptea pe drumuri indirecte? Măritul Moise (as) i-a călăuzit noaptea pe credincioşi. Cel Drept i-a poruncit: Pleacă cu robii Mei noaptea! Veţi fi urmăriţi…(Duhan [Fumul], 44/23). Măritului Lut (as) i s-a poruncit acelaşi lucru: Pleacă cu ai tăi, spre sfârşitul nopţii. (Hud [Hud], 11/81).

Sultanul Profeţilor şi-a făcut călătoria spre ceruri tot noaptea, călătorie cunoscută sub denumirea "Mi'rac" (Noaptea Înălţării). Iată versetul care relatează despre această călătorie: Mărire celui ce l-a purtat în noapte pe robul Său de la Moscheea cea Sfântă la Moscheea cea Îndepărtată cu împrejmuirea pe care am binecuvântat-o ca să-i arătăm din semnele Noastre. El este Auzitorul, Văzătorul. (İsra [Călătoria în noapte], 17/1).

Aproape fiecare profet a avut o călătorie nocturnă, ei parcurgând distanţe mari noaptea. Lângă Stăpân se ajunge noaptea. Cel Drept face jurăminte despre noapte. Lucrurile luminoase făcute în negura nopţii, fac mai strălucitoare nopţile decât zilele.

Măritul Hakkı zice:

O, ochi, nu mai dormi, trezeşte-te,
Contemplă stelele în noapte plimbându-te.

Cel ce se detaşează o face noaptea, norocosul ce cunoaşte şi udă cu lacrimile sale covoraşul de rugăciune, rivalizează cu spaţiile. Pereţii casei, ce cunosc necazurile lui, noaptea se vor înălţa şi-l vor face să atingă lumi în spaţiu. Cei care s-au distanţat au făcut-o noaptea, iar cei care au dormit noaptea, au rămas pe drumuri. Dacă vă gândiţi să scăpaţi de chinurile ce vă apasă, nu încetaţi să faceţi namaz de noapte, deoarece Mesagerul lui Allah nu a încetat.

Dr. İkbâl zice: Douăzeci de ani am rămas în Londra, în acea lume ceţoasă, dar nici o noapte nu a trecut fără să fac namaz. Da, după cum redă Coranul, numai prin detaşare poţi valorifica tăcerea nopţilor în care fiecare vorbă rostită are ecou în conştiinţa voastră. Mesagerul lui Allah noaptea înfăşura precum un ghem distanţa dintre material şi spiritual şi astfel se detaşa. Da, El îşi organiza campaniile noaptea, iar ziua se odihnea. Astfel, toţi cei care-l vedeau deodată în faţa lor, erau uimiţi şi nu mai ştiau ce să facă.

Versetul: Când se va coborî în curtea lor, va fi o dimineaţă rea pentru cei cărora li s-a predicat! (Sâffât [Cei aşezaţi în rând], 37/177) ilustrează o secţiune a acestei tulburătoare imagini. Da, atunci când ei apăreau în terenul unei comunităţi, adică atunci când Mesagerul lui Allah venea şi îşi aşeza oştirea într-un loc, duşmanul nu mai avea ce face. Pentru aceştia începea o dimineaţă rea şi tristă.

Mesagerul lui Allah îşi organiza atacurile în zori. Prin namaz, chemarea la rugăciune, zorile scoteau la iveală gândurile mulţimii de acolo şi era timpul când se stârnea vântul. Măritul Hakkı zice:

Se stârneşte vântul în timpul campaniilor,
Ochii mei, treziţi-vă în timpul campaniilor!

Vremea zorilor este foarte importantă pentru un drept-credincios, timp în care adie vântul, drept-credinciosul intră sub tensiune metafizică şi se obişnuieşte să se scoale pentru namaz-ul de dimineaţă. În consecinţă, el aşteptă zorile.

Pe când duşmanul, în minutele în care se scula din pat tot căscând, îl vedea deodată în faţa sa pe drept-credincios. Aceasta era calea Mesagerului lui Allah, atunci când zicea: Allah este mare, s-a sfârşit cu Hayber!, ajuns la baza zidurilor de la Hayber.^[1] Cetatea Hayber se clătina, dar nimeni nu ştia despre sosirea acelei oştiri. Desigur că, El acţiona precum un fulger în toate aceste campanii, înaintând rapid şi fără oprire, încât nici cu ajutorul dromaderilor nu putea fi ajuns. Campania împotriva clanului Müstalikoğul era una din aceste campanii rapide. S-a mărşăluit fără oprire, încât ipocriţii nu au avut timp de nimic. Übeyy İbn-i Selul făcea planuri în sinea sa, dar nu găsea ocazia de a le definitiva.Toată lumea mergea alergând; şi plecarea, ca şi venirea au fost al fel, încât cu toţii au obosit şi când au fost lăsaţi sa se odihnească, s-au culcat. În acea zi au dormit până la răsăritul soarelui. Atunci poate pentru prima dată namaz-ul de dimineaţă s-a făcut mai târziu.^[2]

Până în anul cinci al hegirei a fost tot aşa.Triburile şi clanurile, care au înţeles că nu pot rezista în faţa Mesagerului lui Allah, au hotărât să se unească; astfel îşi uneau forţele pentru a porni împotriva Medinei.

Tweet

Whatsapp