Asigurarea echilibrului dintre lumea de azi şi lumea de Apoi
Profeţii au fost trimişi pentru a institui echilibrul dintre lumea de astăzi şi lumea de apoi. Datorită echilibrului pe care l-au creat ei, omenirea va scăpa de excese, exagerări, dar şi de ascetism, găsindu-şi orientarea. Acest lucru îmseamnă, nici să te retragi în mănăstire, renunţând la lume, precum preoţii şi călugării, dar nici să te cufunzi în lume, devenind robul ei, ci să găseşti o cale de durată, o cale de mijloc, pentru a putea trăi; se poate realiza numai într-o lume iluminată de revelaţie. Altfel nu se poate crea un echilibru în spirit şi conştiinţă; mai ales ştiinţa abstractă nu poate într-adevăr înălţa omul la acest nivel.
Astfel relatează Coranul acest echilibru:
"În mijlocul a ceea ce Allah ţi-a dărut, caută Lăcaşul de Apoi! Nu uita partea ta din Viaţa de Acum! Fii bun, precum Allah este bun cu tine! Nu semăna stricăciunea pe pământ, căci Allah nu îi iubeşte pe stricători." (Kasas [Povesti-rea], 28/77).
De o parte a acestui echilibru divin se află cuvintele: "De harul Domnului tău, necurmat să povesteşti! (Duha [Lumina Zilei], 93/11), adică talerul ce indică adevărul, iar de cealaltă parte se află talerul relatat cu expresii pline de atenţio-nări din versetul: " În ziua aceea, când veţi fi întrebaţi de-ale plăcerii." (Tekasür [Mirajul Bogăţiei], 102/ 8). Iată că, echilibrul va fi cuprins între cele două măsuri.
Măreţul Ebu Bekir şi-a cheltuit toată avuţia pentru cauza lui Allah. Deoare-ce cinstea şi dreptatea cereau acest lucru. În perioada în care era calif, i s-a a-dus o cană cu apă rece, pe care o bău, apoi plânse în hohote. În aşa fel, încât i-a făcut şi pe cei de lângă el să plângă. La un moment dat, el încetă să mai plângă, dar ceilalţi continuară să plângă, ca apoi să plângă pentru plânsul lor. După care, se şterse pe faţă şi-şi reveni.
Cei din jur îl întrebară: "Care a fost cauza de ai plâns?"
El răspunse: "Într-o zi eram împreună cu Mesagerul lui Allah şi l-am văzut cum încerca parcă să împingă ceva cu mâinile, ca şi cum ar fi zis: "Stai departe de mine, stai departe de mine!"
L-am întrebat: "O, Mesagerul lui Allah, parcă vrei să îndepărtezi ceva, dar eu nu văd nimic!"
Mi-a răspuns: "Universul, cu tot fastul său, cu toată bogăţia sa mi s-a înfă-ţişat, vrând să primesc tot, iar eu i-am spus să stea departe de mine. Atunci, s-a retras într-un colţ, zicând: "Pe cuvântul meu că, dacă tu vei scăpa de mine, cei care vor veni după tine, nu vor scăpa din mâinile mele!" Iată că eu am plâns, de-oarece sunt neliniştit că, numai cu o cană de apă rece, universul m-a făcut să-l accept. "
Într-adevăr, el, şi alţii ca el, chiar dacă au avut posibilitatea de a trăi o via-ţă tihnită şi îmbelşugată, au dus un trai echilibrat…deoarece, şi Călăuzitorul, Pil-duitorul a trăit o asemenea viaţă.[1]
- Creat la .