Despre taină

Cuvântul "gayb" (taină) este amintit în diferite forme în mai multe versete din Coran:

"El are cheile Tainei pe care nu o cunoaşte nimeni afară de El. El cunoaş-te ceea ce este pe uscat şi în mare. Nici o frunză nu pică fără ca El să o ştie. Nu este nici măcar un grăunte în întunecimile pământului, nici nimic, fie verde, fie uscat, care să nu fie amintit într-o Carte desluşită." (En'âm [Vitele], 6/59).

În acest verset se relevă faptul că "taina" se află în măreţia spiritului lui Allah (c.c) şi nimeni nu cunoaşte această taină, în afară de Măreţul Muhammed (s.a.s).

De altminteri, Allah (c.c) nu-l face pe Domnul nostru să spună astfel?:

"Spune: "Eu nu vă spun că am comorile lui Allah, căci eu nu cunosc Taina. Eu nu vă spun că sunt un înger, căci nu urmez decât ceea ce mi s-a dez-văluit." Spune: "Orbul şi văzătorul sunt oare deopotrivă? Nu cugetaţi oare?" (En' âm [Vitele], 6/50).

"Spune: "Eu nu am nici câştig şi nici pagubă în afară de ceea ce vrea Allah. Dacă aş cunoaşte Taina, aş stăpâni bunuri din belşug şi nici un rău nu m-ar atinge, însă eu doar predic şi vestesc unui popor credincios." (A'râf [A'râf], 7/188).

În Sura "Cin" se spune:

"El cunoaşte Taina întru totul, însă nu descoperă nimănui Taina Sa, numai celui de care-i mulţumit ca trimis. El va mâna în faţa lor şi în spatele lor o pândă ca să afle dacă ei propovăduiesc soliile Donului lor. El cuprinde ceea ce ei au şi ţine socoteala fiecărui lucru." (Cin [Ginnii], 72/26-28).

Iar acum, în lumina acestor versete, putem face o analiză: enunţul "Mesa-gerul lul Allah ştia în mod absolut taina" este o exagerare, dar şi să zici "nu ştia" este prea puţin. El nu ştia taina de la sine putere, ci o ştia numai prin intermediul lui Allah şi a ştiut, încât ca şi cum ar sta în faţa unui ecran, a adus în faţa ochilor omenirii toate evenimentele care urmau să apară până-n ziua de apoi, dezvăluin-du-le în hadis-uri. Aceasta este problema asupra căreia vom stărui şi noi.

El nu spunea nimic de la sine; tot ce spunea erau revelaţii şi ceea ce-i co-munica Cel Drept. Allah (c.c) fiind cel care face cunoscut totul, nu numai profeţii, şi mai ales Profetul nostru, ci şi unii din rândul comunităţii dreptcredincioşilor vor şti despre taină, datorită unui miracol.

De altfel, Mesagerul lui Allah a spus: "În rândul comunităţii dreptcredincio-şilor mei sunt oameni inspiraţi."^[1]

Prin aceste cuvinte, Mesagerul lui Allah vrea să spună că, printre credin-cioşi sunt oameni pătrunşi de inspiraţia divină.

Referitor la acest lucru: Măreţul Ömer, în timp ce ţinea o predică de la am-vonul moscheiei, simţind că armata musulmanilor, care lupta la o distanţă de mai multe zile, este împresurată dinspre munţi, s-a adresat comandantului oştirii, lui Sâriye, strigând de trei ori: "O, Sâriye! Du-te spre munţi!", încât acesta a auzit şi a străpuns încercuirea.^[2]

Şi alte persoane sunt semnalate în hadis-uri în acest sens, precum Muhyi-ddîn b. Arabî.

Prezenţa a sute de persoane, precum Mevlâna, İmam-i Rabbânî şi Müş-tak Efendi în notificările referitoare la viitor, persoane care şi-au arătat ataşamen-tul din inimă faţă de Mesagerul lui Allah şi au mărturisit că toate veniturile cu care au fost favorizaţi veneau din partea Măreţului Muhammed, demonstrează că El era foarte deschis spre taină, cu voia lui Allah (c.c).

Da, cei pregătiţi de El devin înţelepţi prin insuflare divină, fiind onoraţi cu o asemenea inspiraţie şi cunoscându-se taina la această dimensiune, dacă toată comunitatea drepcredincioşilor s-ar afla pe un taler, iar Mesagerul lui Allah pe ce-lălalt taler, El ar atârna mai greu decât toţi la un loc. Atunci, pentru ce ar fi atât de îndepărtată posibilitatea miracolului ca El să aibă ştire de Taină?^[3]

Domnul nostru are aproape trei sute de minuni specificate în cărţile cu ha-dis-uri, iar o mare parte a ştirilor destăinuite este întocmai, cealaltă parte aştep-tându-şi rândul de a fi dezvăluite.

Noi nu vom relata aici despre toate aceste miracole. Ca să vă dezvăluim doar o idee, ne gândim să ne mulţumim cu câteva exemple. Acestea le vom adu-na în trei grupe de bază:

Prima grupă: informaţii tainice legate de epoca Sa;

A doua grupă: cuvinte rostite în legătură cu viitorul apropiat şi îndepărtat;

A treia grupă: expuneri într-o manieră greu de imitat; comunicări miracu-loase, ale căror adevăruri au fost înţelese doar prin elucidarea lor de către învă-ţaţi.

Tweet

Whatsapp